Cum cinsteau gârbouanii sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul ?
- crâmpeie din amintiri - 

Sunt absolut convins că aceste rânduri o să împrospăteze memoria sau să reînvie alte amintiri, celor care au orice fel de legătură cu satul Gârbăul-Dejului, de aceea mi-am și propus să le scriu.

În primul rând trebuie spus că pentru locuitorii satului dintre dealuri, sărbătorile verii, între care se înscrie și cea de astăzi erau zile de odihnă, deoarece exista credința că munca în aceste zile era interzisă cu desăvârșire, nerespectarea atrăgând consecințe cât se poate de grave.

Cum principala activitate a gârbouanilor era agricultura, în această perioadă, cositul și adunatul fânului erau în prim plan. 

Însă de Sfântul, Ilie așa cum spuneam, nu se lucra, oamenii mergeau de dimineață la biserică, iar după ce veneau acasă și prânzeau, se bucurau de odihnă, seara fiind propice pentru stat la povești pe banca din fața porții. 

Alături de Sfântul Mucenic Pantelimon, Prorocul Ilie era considerat aspru cu cei care nu cinsteau ziua de sărbătoare. Astfel o serie de întâmplări nefaste care-i aveau ca protagoniști pe cei care au lucrat cândva în aceste sărbători erau relatate de bunicii noștri.

Dacă adunai fân în ziua de Sfântul Ilie riscai ca fârcitura să fie lovită de trăznet sau să ți se îmbolnăvească animalele, iar de Sfântul Pantelimon să fie luată de vânt.

Din mărturiile gârbouanilor îmi revin în minte acesta două:

„Un om a avut fân După Poniță și l-a strâns în ziua de Pantelimon, iar când a fost gata fârcitura a venit un vânt mare și a scos parul din pământ și l-a suflat în niște spini, de nu l-a mai putut scoate de acolo”.

„Dacă cineva lucrează de Sfântul Ilie și adună fân, îi trăznește fârcitura”.

În anii copilăriei nu îmi amintesc să fi văzut vreo fârcitură lovită de mânia Prorocului Ilie sau a Mucenicului Pantelimon, dar cert este că după amiaza zilei de Sfântul Ilie venea câte o ploaie ca în vorba cântecului „aoleu ce ploaie vine de la Cluj!”, iar noi tinerii nu îndrăzneam să atragem în vreun fel mânia Sfântului.

Claudiu Purdea