duminică, 1 mai 2016

Obiceiuri Pascale




Fiind Sfânta Zi de Paști, să ne reamintim de câteva obiceiuri pe care bunicii le-au transmis părinților noștri, care la rândul lor ni le-au lăsat nouă.
În prima zi de Paști, după ce te întorceai de la Sfânta Liturghie, se punea într-un vas apă, un ban din argint și o urzică. Cu această apă se clăteau ochii simbolic, de trei ori, după care se mâncau Sfintele Paști, spunându-se de fiecare dată „Hristos a Înviat” de cel care se învrednicea de trupul și sângele Mântuitorului, și răspunzându-i-se cu „Adevărat a Înviat”, de către membrii familiei.
Apoi, tot în prima zi, era semn bun dacă în ocol intra prima dată un fecior, căruia i se dădea un ou roșu. 
A doua zi de Paști avea loc „cioacăta” sau ciocnitul ouălor. Pe alte vremuri se întâlneau tinerii, fetele și feciorii în centrul satului sau pe vale la școală și se dădeau în cioacătă.
Udatul fetelor, tot un obicei din a doua zi de Paști, consta în stropirea fetelor cu apă proaspătă de izvor, ulterior apa fiind înlocuită de parfum. 
L-am întrebat pe Ion al lui Secară, cel mai longeviv om din comuna Cășeiu, de ce erau udate fetele. „Ca să fie mai frumoase”, ne-a răspuns!
Am punctat aceste obiceiuri, pentru că sunt convins că le-ați luat cu voi în țări străine și că vă amintiți cu drag de vremurile din copilărie. Datoria noastră este să ducem mai departe ce ne-au lăsat străbunii, sau măcar să încercăm, nelăsându-ne infuzați de alte credințe și/sau obiceiuri.
Cu bucurie în suflet, vă doresc, sărbători fericite pline de lumină, alături de cei dragi!


Claudiu Purdea



marți, 21 octombrie 2014

Un colț de rai - satul Gârbăul-Dejului

Satul Gârbăul-Dejului este așezat peste culmea ce duce la cetatea Ciceului aidoma unor desagi. Prima atestare documentară a satului este din anul 1315 – Vrbou.
Alte denumiri avute de-a lungul timpului ar fi: Wrbo(1325), Orbo(1335),Orbou(1393), Arbo(1553), Oláh-Orbo(1566), Csicso-Orbo(1613),Garbo(1733), Garbou(1750), Gîrbova din Szusz (1850).
Aici puteți ajunge din două direcții; fie dinspre satul Rugășești, aici drumul fiind asfaltat, fie dinspre satul Mănășturel, urcând pe Valea Gârbăului, pe un drum pietruit.
Satul păstrează în bună măsură specificul tradițional; casele vechi construite din bârne de lemn, lutuite, și vopsite în albastru, ulițele așa cum erau în vremea copilăriei bunicilor noștri. Un loc ideal pentru evadarea din urban și experimentarea unor momente unice.
Bisericuța din lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli”, ridicată în prima jumătate a secolului XVIII, monument istoric înregistrat în LMI (lista monumentelor istorice), la cota CJ-II-m-B-07620, construită în stil maramureșean, pictată pe pânză, în frumoasa artă populară, deține trei icoane, din sec. al XVI-lea, pictate pe lemn. Martoră a credinței noastre ortodoxe de peste veacuri, vă așteaptă să-i treceți pragul!
Pe lângă frumoasa bisericuță, se mai poate vizita și rezervația cu mistreți, aflată pe dealul numit „Coada Pietrii”, un loc de o sălbăticie aparte, unde puteți ajunge cu ATV-ul, căruța, ori de ce nu, la pas.
Fiecare loc are o poveste captivantă, o istorie aparte, toate acestea pot fi aflate de la săteni. De exemplu, pe dealul numit „Pe Lab”, povestesc bătrânii  satului, că  în timpul dualismului Austro-Ungar, se aflau acăstăi, unde erau ridicați în ștreang cei care comiteau delicte sau erau împotriva împărăției.
Dealurile satului sunt pline de farmec, sălbăticie și așteaptă să fie străbătute. Se pot culege plante medicinale, ciuperci, fructe de pădure, puteți avea parte de o adâncă liniște.
În toate câte sunt frumoase, Gârbăul-Dejului vă așteaptă să-l vizitați, să vă bucurați de meleagurile lui, și în mod sigur, data viitoare nu veți veni singuri.
În încheiere spunem așa:
Foaie verde de ludău,
Haideți la noi la Gârbău!


Bibliografie:
Augustin Pădurean, Teofil Herineanu, Protopopiatul ortodox român Dej, Cluj-Napoca, 2010.

Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Vol. I, București, 1967.